Diagnostic: Amnezie temporară.

Io-te, mă... acum sunt şi amnezică... De ce pana mea nu m-a dus capu' să vă povestesc treaba asta, nu ştiu. Noh... staţi sa vedeţi ce-am paţit eu la "minunăţia" aia de examen la biofizica (mă-sii) noastra cea de toate zilele. La examenul ăsta m-am dus cu frica-n sân şi-n buzunare din cauza păţaniei mele (cu Ştef) de acum 2 luni: taman la cursul la care ne dăduse test moşu', ne-am apucat eu cu Ştef să stăm la o bârfă... şi ca să vezi! Moşu' ne aude şi ne ridică în picioare (stăteam în ultimul rând), respectiv ne cere o hârtie cu numele. Fuckin' shit. Tre' să fii cam kamikaze să stai în picioare în faţa lui 'nea Nico, atunci când alţi 200 de studenţi stau jos (tremurau şi chiloţii pe mine). Buuun... noi 2 ca nişte copii educaţi, civilizaţi, manieraţi ce suntem am alergat după moş la terminarea cursului, vorba aia, să ne cerem scuze... Zis şi făcut. Profu' ne luase la mişto rău de tot, gen: "Eeeh, nu-i nimic. Îmi demonstraţi voi în sesiune cât de rău vă pare", după care mă ia de mână. Straight face (eu: "futuţi naţia ta, ia laba de pe mine!"; Ştef: "futuţi naţia ta, ia laba de pe ea!"). Am zis bun... e clara treaba... o restanţă asigurată.

Revenind... Dimineaţa examenului, terorizată complet si irevocabil de mutra moşului, mă duc să trag biletul de examen: 1. Transportul activ prin membrane, 2. Rolul ionilor metalici în sistemele biologice (= singurul subiect inexistent în curs :)) ). Mişto... pic. Iau poziţia ghiocelului, şi merg în banca mea cu pixu-n mână, morcovu-n fund, şi-o foaie... cică să scriu. Noh, dragă Lex, ia de scrie... Da' ce? Când ai amnezie e cam greu să scrii ceva. Amnezia mea dispare subit pentru primul subiect de examen... Da' pentru al doilea persistă. Ioi. Dar ca o ardeleancă nativă, am zis s-o iau incet... si brusc imi amintesc ca stiu cate ceva din chimie. Zic "decât sa nu-i scriu nimic, mai bine îi scriu nişte poverstiare de-ale mele despre ioni metalici". Bun... îi umplu cam o pagină, mă ridic de pe scaun într-un mod sobru şi comunist (dacă m-ai fi văzut ziceai că merg spre ghilotină... sau camera de gazare) şi îi întind foaia. Moşu îmi ridică o sprânceana şi-mi zice: "Mda... te-ai orientat tu cu ionii ăştia" (normal moşule... doar nu era să te las să mă pici... ha!). Când să-mi treacă nota, il aud "Ah... domnişoară, dumneavoastră aţi vorbit în timpul cursului, dar de data asta cred ca voi trece cu vederea" (bătrân libidinos... cum dracu' ţi-ai adus aminte?).

În fine. Bine că m-am văzut scapată de moşu' ăsta cât un tanc, cu emfizem pulmonar şi cu materia lui de rahat. Am zis!

No... acum chiar e MUSAI să trec la învăţat, că în ultima vreme am cam tras chiulu'. Sesiunea mă-sii.

C'ya next time!