"Ophiucus"?!?!

Iar am venit! Scuzaţi lipsa de activitate… se datorează terminării sesiunii. Staţi calmi, dragilor, că n-am stat să-mi plantez venele la loc (n-a fost nevoie sa le tai), ci am dormit. După multe nopţi albe împodobite cu radiaţii, artere, cicluri citrice şi mecanisme glicolitice, nu mai eram sigură că mă cheamă Lex… kind of sad. Niciodată nu mi s-a întâmplat să nu fiu în proporţie de 100% sigură de identitatea mea. Trecând peste micul detaliu care relevă viaţa de medicinist, am găsit două părţi bune în ecuaţia asta: 1. una bucată sesiune a trecut, au mai rămas…unşpe! şi 2. Am scăpat de o bună parte din somităţile UMF-ului (prietenii ştiu de ce).

Bun… acum cu forţe proaspete, ar trebui să vă povestesc ceva ce pe mine m-a trezit la 11 într-o minunată zi de vacanţă: Ştef. De ce?! Ca sa mă anunţe că nu mai sunt săgetătoare. Dee ceee?!!! Peeeentru că cică s-a „născut” a 13-a zodie: Ophiucus, sau cum pana mea o fi. Eram chioară de somn, dar suficient de conştientă că nu mi-am schimbat data naşterii: „Cum Dumnezei să fiu Ophiucusu’ mă-sii?! Eu m-am născut săgetatoare, şi-o să mor sagetătoare!”. Săracul Ştef… era cât pe ce să-l mănânc prin telefon (sorry, baby). Pun telefonul jos, şi deschid un gugăl, şi găsesc asta (sursa: times.ro):

„După ce astronomii, ventrilocii şi astrologii au căzut de acord asupra faptului că cea de-a 13-a zodie se află în perioada 29 noiembrie - 17 decembrie, au fost realizate măsurători de teren şi s-a decis că cea de-a 13-a zodie, spre deosebire de celelalte zodii, are locuri limitate: 300.000 în toată lumea, în fiecare an, ceea ce face ca această zodie să fie una privilegiată.
Ce înseamnă acest lucru? Nativii din această zodie se vor naşte numai în familii aristocrate, vor primi o educaţie aleasă şi nu vor suferi niciodată din cauza sărăciei. Cu alte cuvinte, în această zodie se vor naşte numai oameni interesanţi, superbi, fermecători, cu un înalt simţ al moralităţii, profund dedicaţi ştiinţei şi artelor frumoase.
Nativii născuţi în această zodie au ca semn reprezentativ Şarpele, ceea ce înseamnă că, în ciuda răcelii aparente, ophiucuşii vor rămâne încolăciţi în sufletele celor care vor intra în contact cu ei, şi nu numai.
Deoarece Ophiuchus se află sub semnul Tămăduitorului, toţi nativii acestei zodii vor deveni mari doctori în ştiinţe, vraci şi vrăjitori. Persoanele care sunt deja născute în acest moment şi au fost repartizate în zodia Ophiuchus îşi vor schimba cariera la 180 de grade şi vor deveni medici, asistente sociale sau femei de serviciu la spital. Totodată, vor resimţi acute modificări de personalitate, însă aceste deviaţii pot fi ţinute sub control prin tratament cu medicamente anti-micotice.”

Şi acum criticile…
1. VENTRILÓC, -Ă, ventriloci, -ce s.m. și f. Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var.: ventrilóg, -ă s.m. și f.] – Din fr. ventriloque.
Ce să caute ăştia în dezbaterile legate de astrologie?!
2. Locuri limitate? Dacă copchilu’ se naşte, se naşte… ce faci, omori copchilu’ ca să nu strici numărătoarea? Pe noi ne-au învăţat ăştia la embrio că e urât să faci avort!
3. Nene dragă… ce-i faci la ţânc dacă nu se naşte în familie de aristocraţi?!
4. Aici chiar aţi zis-o, oameni buni… dacă m-aţi repartizat în chestiunea asta, din medic tre’ să devin femeie de serviciu?! Aţi luat-o razna de tot?
5. Şi acum piesa de rezistenţă: deviaţiile comportamentale pot fi ţinute sub control cu ajutorul medicamentelor anti-micotice. Am şi eu o întrebare, aşa ca o studentă amărâtă (la medicină!) ce sunt: domniile voastre cunosc termenul de medicament anti-micotic?! Vă zic eu ce e… medicamentul anti-micotic e o „treabă” care vindecă, spre exemplu, infecţiile fungice ale piciorului, mai pe româneşte „ciuperca piciorului”, de care sigur aţi auzit din pauzele publicitare de la TV. Ca un medic in devenire, va întreb cum puteţi dumneavoastră trata deviaţiile de personalitate cu astfel de „treburi”?! Dacă văd asta cu ochii mei, jur că mă las de medicină. Când omul n-are de lucru, îşi face…

Concluzie: Oamenii se tâmpesc pe zi ce trece tot mai tare… dar nu mă mai miră nimic. M-am lămurit şi cu Ophiucusu’ ăsta… deci rămân săgetătoare. Până la urmă, tot la vorbele lui Badea ajung: Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul… Ce trist…

Mâţă soră cu moartea...

Am răscolit azi netul, şi ia uitaţi ce-am găsit (sursa: ziare.com):

"O pisică Aciuata în urmă cu câţiva ani la un azil de bătrâni din Providence, Rhode Island, SUA, a reuşit să prezică, în mai puţin de 5 ani, moartea a 50 de oameni internaţi acolo.

Oscar, un motan de altfel deloc sociabil, îşi schimba brusc natura devenind prietenos, lipindu-se practic de cei care urmau să moară ş petrecându-şi cu ei ultimele ore. Înregistrările au arătat că adesea chiar medicii se înşelau în previziunile lor, felina ştiind cu precizie cui i se apropia sfârşitul.

Pacienţii internaţi la Steere House Nursing and Rehabilitation Centre sunt, în general, oameni în vârstă care suferă de demenţă severă, relatează The Telegraph.

Dacă nu era lăsat să intre într-un salon, motanul zgâria uşa până i se permitea accesul, semn sigur, duăa ceva vreme, că un pacient avea să moară. Dându-şi seama despre puterea cu care este înzestrat asistentele îl plasau periodic pe câte un pat, al cărui ocupant se credea că nu va mai supravieţui multă vreme, însă nu mică le era mirarea când acesta părăsea patul, alegându-şi alt tovarăş.

În scurtă vreme, a devenit clar că Oscar are un al şaselea simţ, drept pentru care, în funcţie de comportamentul felinei, familia noului tovarăş al pisicii era alertată.

Medicii nu-şi explică acest talent neobişnuit, dar cred că, la fel ca în cazul câinilor, Oscar "miroase" la propriu celulele care mor.

Departe de a fi o prezenţă dezagrebilă sau percepută ca aducând moartea, pisica este iubită de toţi cei care locuiesc la azil, pentru că, de cele mai multe ori, suplineşte familia, nu întotdeauna de faţă."

"Blonda supremă"

Ok. Am luat încă o mică pauză de la biochimie (că deh... vorba ardeleanului: "pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese") pentru că mi-am amintit de feţişoara unui specimen neobişnuit, originar dintr-o civilizaţie extraterestră ultraevoluată, cu o inteligenţă nemaivăzută, nemaîntâlnită, nici aici, nici peste 7 mări, 7 tări, şi aşa mai departe. Nume de cod: Blonda Supremă (copyright Cătă a noastră :D)

Subiectul prezintă următoarele semnalmente: păr lung şi blond, oxigenat până-n ceruri, când întins cu placa şi împopoţonat cu chestii sclipicioase, când "natural" cu aspect de mătură uzată (în funcţie de dispoziţie); înălţime medie, nas ieşit din limitele legale, şi o guriţă... AU! Mă gândesc că aţi tras concluzia deja, nu? Într-adevăr... O Ileana Cosânzeana fără pereche, într-o permanentă căutare şi vrăjire (blestemare) de feţi frumoşi... sau mai puţin frumoşi (din nou, în funcţie de dispoziţie).

Prinţul numărul 1: şefu' de serie în persoană. Băiat "finuţ", "dedicat" trup şi suflet bunăstării poporului din seria 1 (detalii într-un post viitor), Facultatea de Medicină Generală. Ileana Cosânzeana a noastră l-a prins în mreje, dar l-a scăpat după o nefericită criză de gelozie cronică şi incurabilă:

Subiectul către Cătă a noastră: "E PRIETENUL MEU! Pleacă de lângă! N-ai voie să vorbeşti cu el!" - spre ca vă daţi seama că toţi au făcut ochi cât cepele de import... după care au bufnit în râs.

Prinţul numărul 2: Ulterior Mister Boboc. Când l-am văzut cu ea, mi-am zis "HOLY CRAP!! Chiori bărbaţii ăştia". Evident că n-a durat mai mult de o saptămână.

Analiză: ambii feţi frumoşi se numesc Cătălin. Sunt curioasă cum se va numi viitorul ei iubit (alţi Cătălini în serie nu mai avem). Când o să am noi detalii, le găsiţi aici :))

În continuare, voi prezenta câteva situaţii penibile în care blondina noastră a reuşit sa se implice:

1. Ştef către blondă: "Cătălina, de care parte e craniul ăsta?"

Blonda (după câteva minute de gândire, răspunde cu buzele ţuguiate): "Da' nu-i de nicio parteee..."

2. Blonda o smuceşte de braţ pe Cătă a noastra şi îi spune: "Tu!! De ce-mi spui blonda supremă?

Cătă: "Pentru că eşti?"